retragere dex - definiţie, sinonime, conjugare
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru. ♦ Refl. A ieşi voluntar dintr-o instituţie, dintr-o funcţie etc.; a renunţa la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din faţa duşmanului, a efectua operaţia de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Re1- + trage (după fr. retirer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETRÁGERE, retrageri, s.f. Acţiunea de a (se) retrage şi rezultatul ei. ♢ Retragere cu torţe = paradă sau manifestaţie făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acţiune de luptă constând în cedarea unei fâşii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situaţie nefavorabilă şi în plasarea lor mai înapoi, pe o poziţie mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RETRÁGE retrág tranz. 1) A face să se retragă. 2) A mişca înapoi. ~ mâna. 3) A lua înapoi. A-şi ~ actele. 4) A renunţa de a mai prezenta; a înceta de a mai înainta. A-şi ~ candidatura. 5) (opinii împărtăşite anterior) A înceta de a susţine ca nefiind drept; a retracta. /re- + a trage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RETRÁGE mă retrág intranz. 1) A se întoarce, mergând spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce într-o parte. 3) A pleca, părăsind un loc. 4) (despre armate) A da înapoi în faţa inamicului. 5) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcţie. 6) A se depărta de tumultul vieţii, trăind în singurătate; a se pustnici; a se închide; a se izola. ~ la ţară. 7) (despre ape) A reintra în albie (după revărsare). 8) (despre mare) A fi în reflux. /re- + a trage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETRÁGER//E ~i f. 1) v. A RETRAGE şi A SE RETRAGE. 2) Operaţie de luptă, constând în cedarea unui teren, pentru păstrarea forţe-lor şi ocuparea unei poziţii mai avantajoase. ♢ A bate în ~ a) a începe cedarea poziţiilor ocupate anterior; b) a renunţa la cele susţinute anterior. /v. a (se) retrage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETRÁGE vb. III. 1. tr. A trage înapoi; a lua înapoi ceva. ♦ refl. A părăsi poziţiile din faţa inamicului. ♦ refl. A ieşi voluntar dintr-o funcţie, dintr-o instituţie etc. 2. refl. A merge înapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport în comun) A ieşi din circulaţie, întrerupându-şi activitatea. 3. refl. (Despre ape curgătoare) A intra din nou în albie după revărsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrág. / < re- + trage, după fr. retirer].
(Dicţionar de neologisme)

RETRÁGERE s.f. 1. Acţiunea de a (se) retrage şi rezultatul ei. ♢ Retragere cu torţe = paradă, manifestaţie făcută seara cu făclii aprinse; ofiţer în retragere = ofiţer care, din cauza vârstei sau a invalidităţii, a ieşit din cadrele active ale armatei. ♦ Refugiu. 2. (Arhit.) Denumire dată planurilor întinse faţă de planul principal al unei faţade. [< retrage].
(Dicţionar de neologisme)

RETRÁGE vb. I. tr. a trage înapoi. ♢ a lua înapoi ceva. ♢ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a părăsi poziţiile din faţa inamicului. 2. a ieşi voluntar dintr-o funcţie, dintr-o instituţie etc. 3. a merge înapoi, a pleca. ♢ (despre mijloace de transport în comun) a ieşi din circulaţie. 4. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare. (< lat. retragere, după fr. retirer)
(Marele dicţionar de neologisme)

RETRÁGERE s. f. 1. acţiunea de a (se) retrage. o ~ cu torţe = paradă, manifestaţie făcută seara cu făclii aprinse; ofiţer în ~ = ofiţer care, din cauza vârstei sau a invalidităţii, a ieşit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din faţa duşmanului); b) (fig.) a ceda. ♢ refugiu. 2. (arhit.) denumire dată planurilor întinse faţă de planul principal al unei faţade. (< retrage)
(Marele dicţionar de neologisme)

retráge vb. (sil. -tra-) trage
(Dicţionar ortografic al limbii române)

retrágere s. f. (sil. -tra-) tragere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RETRÁGE vb. 1. (Transilv, Maram. şi Ban.) a răteri, (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din faţa inamicului.) 2. v. pleca. 3. a se izola. (S-a ~ în mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De ce l-ai ~ de la liceu?) 5. v. scoate.
(Dicţionar de sinonime)

RETRÁGE vb. v. retracta.
(Dicţionar de sinonime)

RETRÁGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izolare. (~ lui în mijlocul naturii.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se retrage ≠ a avansa, a înainta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ret retr retra retrag

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere agere ragere