retransmitere

RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta şi a transmite concomitent semnale de telecomunicaţii, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie. – Re¹- + transmite (după fr. retransmettre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s.f. Acţiunea de a retransmite şi rezultatul ei. – V. retransmite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RETRANSMÍTE retransmít tranz. (programe de radiodifuziune sau de tele-viziune) A realiza o retransmisie. /re- + a transmite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETRANSMÍTE vb. III. tr. A transmite din nou. ♦ A transmite imediat o emisiune radiofonică primită de la un alt post emiţător. [P.i. retransmít. / < re- + transmite].
(Dicţionar de neologisme)

RETRANSMÍTERE s.f. Acţiunea de a retransmite şi rezultatul ei. [< retransmite].
(Dicţionar de neologisme)

RETRANSMÍTE vb. tr. a realiza o retransmisie. (după fr. retransmettre)
(Marele dicţionar de neologisme)

!retransmíte (a ~) (re-tran-smi-/trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!retransmítere (re-tran-smi-/-trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

retransmíte vb. (sil. mf. -trans-) transmite
(Dicţionar ortografic al limbii române)

retransmítere s. f. (sil. mf. -trans-) transmitere
(Dicţionar ortografic al limbii române)