retribuire

RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETRIBUÍRE, retribuiri, s.f. Acţiunea de a retribui şi rezultatul ei. – V. retribui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RETRIBUÍ retríbui tranz. (persoane sau activităţi ale lor) A plăti în bani sau în natură; a remunera. /<fr. rétribuer, lat. retribuere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETRIBUÍ vb. IV tr. A plăti în bani (o muncă prestată); a remunera; a recompensa în bani. [Pron. -bu-i, p. i. retríbui, -iesc, 3,6 -ie. / < fr. rétribuer, cf. lat. retribuere].
(Dicţionar de neologisme)

RETRIBUÍRE s.f. Acţiunea de a retribui şi rezultatul ei. [< retribui].
(Dicţionar de neologisme)

RETRIBUÍ vb. tr. a plăti în bani (o muncă prestată); a remunera. (< fr. rétribuer, lat. retribuere)
(Marele dicţionar de neologisme)

retribuí vb. (sil. -tri-), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. retríbui, 3 sg. şi pl. retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

retribuíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RETRIBUÍ vb. 1. a onora, a plăti, a remunera. (A ~ o muncă prestată.) 2. v. salariza.
(Dicţionar de sinonime)

RETRIBUÍRE s. 1. v. plată. 2. v. salarizare.
(Dicţionar de sinonime)