retrimitere

RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Re¹- + trimite (după fr. renvoyer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETRIMÍTERE, retrimiteri, s.f. Acţiunea de a retrimite şi rezultatul ei. – V. retrimite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RETRIMÍTE retrimít tranz. A trimite din nou. /re- + a trimite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

retrimíte vb. (sil. -tri-) trimite
(Dicţionar ortografic al limbii române)

retrimítere s. f. (sil. -tri-) trimitere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RETRIMÍTE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva corespondenţa.) 2. v. returna.
(Dicţionar de sinonime)

RETRIMÍTE vb. v. înapoia, reda, restitui.
(Dicţionar de sinonime)