RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I. Tranz. A da cuiva înapoi un drept, un bun, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase mai înainte; a face o retrocesiune. – Din fr. rétrocéder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedaţi, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RETROCED//Á ~éz tranz. (drepturi, bunuri etc.) A da înapoi; a reîntoarce. /<fr. rétrocéder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RETROCEDÁ vb. I. tr. A ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr. rétrocéder, cf. lat., it. retrocedere].
(Dicţionar de neologisme)
RETROCEDÁ vb. tr. a ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr. rétrocéder, lat., it. retrocedere)
(Marele dicţionar de neologisme)
retrocedá vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. retrocedéz, 3 sg. şi pl. retrocedéază
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedaţi, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RETROCEDÁ vb. I. tr. A ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr. rétrocéder, cf. lat., it. retrocedere].
(Dicţionar de neologisme)
RETROCEDÁ vb. tr. a ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr. rétrocéder, lat., it. retrocedere)
(Marele dicţionar de neologisme)
retrocedá vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. retrocedéz, 3 sg. şi pl. retrocedéază
(Dicţionar ortografic al limbii române)