retrogresiune
RETROGRESIÚNE s.f. 1. Mişcare în sens invers celui normal sau general. 2. (Psih.) Act de revenire sau de întoarcere la comportamente şi atitudini ce ţin de o perioadă depăşită a dezvoltării individuale. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrogression.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RETROGRESIÚN//E ~i f. rar Mişcare în direcţie opusă. [Sil. -si-u-] /<fr. rétrogression
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RETROGRESIÚNE s.f. Mişcare în sens invers celui normal sau general. [Pron. -si-u-. / < fr. rétrogression].
(Dicţionar de neologisme)
RETROGRESIÚNE s. f. 1. mişcare în sens invers celui normal sau general. 2. (psih.) revenire la comportamente şi atitudini ce ţin de o perioadă depăşită a dezvoltării individului. (< fr. rétrogression)
(Marele dicţionar de neologisme)
retrogresiúne s. f. (sil. -si-u-), pl. retrogresiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RETROGRESIÚN//E ~i f. rar Mişcare în direcţie opusă. [Sil. -si-u-] /<fr. rétrogression
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RETROGRESIÚNE s. f. 1. mişcare în sens invers celui normal sau general. 2. (psih.) revenire la comportamente şi atitudini ce ţin de o perioadă depăşită a dezvoltării individului. (< fr. rétrogression)
(Marele dicţionar de neologisme)
retrogresiúne s. f. (sil. -si-u-), pl. retrogresiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)