retușare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RETUŞÁ, retuşez, vb. I. Tranz. A face un retuş; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecţiona. – Din fr. retoucher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETUŞÁRE, retuşări, s.f. Acţiunea de a retuşa şi rezultatul ei. – V. retuşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RETUŞ//Á ~éz tranz. (tablouri, foto-grafii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuş. /<fr. retoucher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETUŞÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumuseţări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -şez, 3,6 -şează, 4 -şând. / < fr. retoucher].
(Dicţionar de neologisme)

RETUŞÁRE s.f. 1. Acţiunea de a retuşa şi rezultatul ei; retuş. 2. (Muz.) Împodobire a unei melodii cu diferite ornamente. [< retuşa].
(Dicţionar de neologisme)

RETUŞÁ vb. tr. a face un retuş; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)
(Marele dicţionar de neologisme)

retuşá vb., ind. prez. 1 sg. retuşéz, 3 sg. şi pl. retuşeáză, 1 pl. retuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. retuşéze; ger. retuşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

retuşáre s. f., g.-d. art. retuşării; pl. retuşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RETUŞÁ vb. v. corecta.
(Dicţionar de sinonime)

RETUŞÁRE s. v. corectare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ret retu retus retusa

Cuvinte se termină cu literele: re are sare usare tusare