returnare

RETURNÁRE¹, returnări, s.f. Acţiunea de a returna¹ şi rezultatul ei. – V. returna¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETURNÁRE², returnări, s.f. Acţiunea de a returna². – V. returna².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETURNÁRE³ , returnări, s.f. Acţiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETURNÁRE s.f. Acţiunea de a returna şi rezultatul ei; înapoiere. [< returna].
(Dicţionar de neologisme)

returnáre s. f., g.-d. art. returnării; pl. returnări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RETURNÁRE s. v. reîntoarcere.
(Dicţionar de sinonime)