reușit dex - definiţie, sinonime, conjugare
REUŞÍ, reuşesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere şi îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REUŞÍT, -Ă, reuşiţi, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni şi părţi ale corpului lor) Frumos, drăguţ. [Pr.: re-u-] – V. reuşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REUŞ//Í ~ésc 1. intranz. A avea succes. ~ la examene. 2. tranz. A obţine după o serie de eforturi; a izbuti; a izbândi. [Sil. re-u-] /<it. riuscire, fr. réussir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REUŞÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REUŞI. 2) Care a fost realizat în conformitate cu intenţia; bine executat; izbutit. Încercare ~tă. [Sil. re-u-] /v. a reuşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reuşi (reuşésc, reuşít), vb. – A izbuti, a izbîndi, a avea succes. Fr. réussir combinat cu it. riuscire. – Der. reuşită, s.f., din fr. réussite; nereuşită, s.f. (insucces).
(Dicţionarul etimologic român)

REUŞÍ vb. IV. intr. 1. A izbuti. 2. A avea succes. [Pron. re-u-. / p.i. -şesc, conj. -şească. / < fr. réussir, cf. it. riuscire].
(Dicţionar de neologisme)

REUŞÍ vb. intr., tr. 1. a izbuti. 2. a avea succes. (< it. riuscire, fr. réussir)
(Marele dicţionar de neologisme)

reuşí vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reuşésc, imperf. 3 sg. reuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. reuşeáscă; ger. reuşínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REUŞÍ vb. 1. v. izbuti. 2. v. prinde. 3. a izbândi, a izbuti, (înv.) a reieşi, (fig.) a răzbi. (A fost acolo şi a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

REUŞÍT adj. 1. v. valoros. 2. v. admis.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A reuşi ≠ a eşua
(Dicţionar de antonime)

Reuşitnereuşit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reu reus reusi

Cuvinte se termină cu literele: it sit usit eusit