revalidare

REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVALIDÁRE, revalidări, s.f. Acţiunea de a revalida şi rezultatul ei. – V. revalida.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVALIDÁ vb. I. tr. (Jur.) A valida, a întări din nou. [Cf. fr. revalider].
(Dicţionar de neologisme)

REVALIDÁRE s.f. Acţiunea de a revalida şi rezultatul ei. [< revalida].
(Dicţionar de neologisme)

REVALIDÁ vb. tr. (jur.) a valida din nou. (< fr. revalider)
(Marele dicţionar de neologisme)

revalidá vb., ind. prez. 1 sg. revalidéz, 3 sg. şi pl. revalideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

revalidáre s. f., g.-d. art. revalidării; pl. revalidări
(Dicţionar ortografic al limbii române)