revanșa dex - definiţie, sinonime, conjugare
REVÁNŞĂ, revanşe, s.f. Acţiune prin care cineva se revanşează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ♢ Spirit de revanşă = dorinţă de răzbunare; revanşism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obţină victoria în faţa aceluiaşi adversar. – Din fr. revanche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVANŞÁ, revanşez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-şi lua revanşa. ♦ (Sport) A reuşi să-şi învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVÁNŞ//Ă ~e f. 1) Acţiune prin care cineva răzbună un rău pricinuit sau răsplăteşte un bine. ♢ Spirit de ~ dorinţă nestrămutată de răzbunare; revanşism. A-şi lua ~a a plăti cuiva o neplăcere suferită; a-şi scoate pârleala. 2) sport Partidă prin care cel învins încearcă să-şi biruie adversarul. Meci ~. [G.-D. revan-şei] /<fr. revanche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REVANŞ//Á mă ~éz intranz. 1) A-şi lua revanşa; a întoarce cuiva binele sau răul cauzat anterior. 2) sport A-şi lua revanşa; a obţine o victorie după o înfrângere anterioară. /<fr. revancher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVÁNŞĂ s.f. 1. Acţiunea prin care cineva se revanşează; (concr.) răzbunare sau răsplată pentru un rău suferit de cineva sau pentru un serviciu făcut. 2. (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-şi învingă adversarul care a câştigat într-o competiţie anterioară. [< fr. revanche].
(Dicţionar de neologisme)

REVANŞÁ vb. I. refl. A-şi lua revanşa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. revancher].
(Dicţionar de neologisme)

REVÁNŞĂ s. f. acţiunea prin care cineva se revanşează; răzbunare pentru un rău suferit sau răsplată pentru un serviciu făcut de cineva. ♢ (sport) partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-şi învingă adversarul care a câştigat într-o competiţie anterioară. (< fr. revanche)
(Marele dicţionar de neologisme)

REVANŞÁ vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-şi lua revanşa. (< fr. revancher)
(Marele dicţionar de neologisme)

revánşă s. f., g.-d. art. revánşei; pl. revánşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

revanşá vb., ind. prez. 1 sg. revanşéz, 3 sg. şi pl. revanşeáză, 1 pl. revanşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. revanşéze; ger. revanşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rev reva revan revans

Cuvinte se termină cu literele: sa nsa ansa vansa evansa