revanșare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REVANŞÁ, revanşez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-şi lua revanşa. ♦ (Sport) A reuşi să-şi învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVANŞÁRE, revanşări, s.f. (Rar) Acţiunea de a se revanşa. – V. revanşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE REVANŞ//Á mă ~éz intranz. 1) A-şi lua revanşa; a întoarce cuiva binele sau răul cauzat anterior. 2) sport A-şi lua revanşa; a obţine o victorie după o înfrângere anterioară. /<fr. revancher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVANŞÁ vb. I. refl. A-şi lua revanşa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. revancher].
(Dicţionar de neologisme)

REVANŞÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a revanşa. [< revanşa].
(Dicţionar de neologisme)

REVANŞÁ vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-şi lua revanşa. (< fr. revancher)
(Marele dicţionar de neologisme)

revanşá vb., ind. prez. 1 sg. revanşéz, 3 sg. şi pl. revanşeáză, 1 pl. revanşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. revanşéze; ger. revanşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

revanşáre s. f., g.-d. art. revanşării; pl. revanşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rev reva revan revans

Cuvinte se termină cu literele: re are sare nsare ansare