revelație dex - definiţie, sinonime, conjugare

revelație

REVELÁŢIE, revelaţii, s.f. Dezvăluire, descoperire (neaşteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ♢ Expr. A fi o revelaţie = a depăşi aşteptările, a surprinde în chip neaşteptat (şi plăcut). ♦ (În concepţiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu îşi dezvăluie natura şi voinţa sa anumitor persoane. [Var.: revelaţiúne s.f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVELÁŢI//E ~i f. 1) Descoperire neaş-teptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns. 2) Fenomen prin care divinitatea şi-ar dezvălui, în mod supranatural, natura şi voinţa sa unor persoane extrem de credincioase. [G.-D. revelaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révélation, lat. revelatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVELÁŢIE s.f. Dezvăluire, descoperire, revelare (a unei calităţi, a unui adevăr ascuns etc.); (p. ext.) lucru revelat. ♦ A fi o revelaţie = a depăşi aşteptările, a surprinde, a uimi (prin calităţi). ♦ (În credinţele mistice) Dezvăluire a voinţei lui Dumnezeu, făcută cuiva înzestrat cu facultăţi supraraţionale. [Gen. -iei, var. revelaţiune s.f. / cf. fr. révélation, lat. revelatio].
(Dicţionar de neologisme)

REVELÁŢIE s. f. descoperire neaşteptată a unei calităţi, a unui adevăr ascuns etc. ♢ lucru revelat. o a fi o ~ = a depăşi aşteptările, a surprinde, a uimi (prin calităţi). ♢ dezvăluire a voinţei divinităţii, făcută cuiva înzestrat cu facultăţi supraraţionale. (< fr. révélation, lat. revelatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

reveláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reveláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reveláţiei; pl. reveláţii, art. reveláţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rev reve revel revela

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie latie elatie