revelare

REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut, ştiut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVELÁRE, revelări, s.f. Acţiunea de a (se) revela şi rezultatul ei. – V. revela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REVEL//Á ~éz tranz. 1) A face cunoscut; a dezvălui. 2) (pelicule fotografice) A trata cu revelator; a developa. /<fr. révéler, lat. revelare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVELÁ, revelez, vb. I. 1. Tr. şi refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.
(Dicţionarul limbii române contemporane)

REVELÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (În credinţele mistice) A face cunoscut prin inspiraţie divină. 2. tr. A developa un film. [< fr. révéler, cf. lat. revelare].
(Dicţionar de neologisme)

REVELÁRE s.f. Acţiunea de a revela şi rezultatul ei; descoperire, destăinuire. ♦ Dezvăluire printr-o inspiraţie divină; revelaţie. [Pl. -lări. / < revela].
(Dicţionar de neologisme)

REVELÁ vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr. révéler, lat. revelare)
(Marele dicţionar de neologisme)

revelá vb., ind. prez. 1 sg. reveléz, 3 sg. şi pl. reveleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reveláre s. f., g.-d. art. revelării; pl. revelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REVELÁ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. v. descoperi. 4. v. apărea.
(Dicţionar de sinonime)

REVELÁRE s. 1. arătare, dezvăluire. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, spovedire. (~ unui secret.)
(Dicţionar de sinonime)