REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REVENDICÁ revéndic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau îi aparţine cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REVENDICÁ vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparţine cuiva şi care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revéndic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată].
(Dicţionar de neologisme)
REVENDICÁ vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparţine cuiva şi care se află în posesiunea altcuiva. ♢ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
revendicá vb., ind. prez. 1 sg. revéndic, 3 sg. şi pl. revéndică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVENDICÁ vb. v. cere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REVENDICÁ revéndic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau îi aparţine cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REVENDICÁ vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparţine cuiva şi care se află în posesiunea altcuiva. ♢ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
revendicá vb., ind. prez. 1 sg. revéndic, 3 sg. şi pl. revéndică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVENDICÁ vb. v. cere.
(Dicţionar de sinonime)