REVENÍ2, revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obişnuită); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc, forţa etc. ♢ Expr. A reveni la viaţă = a scăpa cu viaţă dintr-o boală grea. A-şi reveni în fire (sau în sine) = a-şi recăpăta cunoştinţa în urma unui leşin, a unei crize, a unei emoţii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunţa la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REVENÍ revín intranz. 1) A veni din nou; a se întoarce. 2) A-şi recăpăta starea normală; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul îşi revenea treptat. ♢ ~ la viaţă a) a scăpa de o boală grea; b) a renaşte. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparţine în mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cădea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora în bani; a costa. /re- + a veni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REVEN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-şi mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura iniţială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
revení (-nésc, revenít), vb. – 1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin şi Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului şi ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie şi usucă şi răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. şi sb. ravenica „scurgere a unei mlaştini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s.f. (umezeală, briză, răcoare).
(Dicţionarul etimologic român)
REVENÍ vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeaşi stare (sufletească); a-şi recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín şi revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir].
(Dicţionar de neologisme)
REVENÍ vb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ♢ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeaşi stare, a-şi recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)
(Marele dicţionar de neologisme)
revení (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. revín, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. revínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
revení (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenéşte, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. reveneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVENÍ vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.) 3. a recădea. (A ~ în poziţia iniţială.) 4. v. întoarce. 5. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Şi-a ~ destul de repede şi a acţionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Îţi ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. şi reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.
(Dicţionar de sinonime)
REVENÍ vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A-şi reveni ≠ a se vlăgui, a se veştezi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REVEN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-şi mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura iniţială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
revení (-nésc, revenít), vb. – 1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin şi Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului şi ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie şi usucă şi răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. şi sb. ravenica „scurgere a unei mlaştini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s.f. (umezeală, briză, răcoare).
(Dicţionarul etimologic român)
REVENÍ vb. IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeaşi stare (sufletească); a-şi recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín şi revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir].
(Dicţionar de neologisme)
REVENÍ vb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ♢ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeaşi stare, a-şi recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)
(Marele dicţionar de neologisme)
revení (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. revín, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. revínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
revení (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenéşte, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. reveneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVENÍ vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.) 3. a recădea. (A ~ în poziţia iniţială.) 4. v. întoarce. 5. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Şi-a ~ destul de repede şi a acţionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Îţi ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. şi reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.
(Dicţionar de sinonime)
REVENÍ vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A-şi reveni ≠ a se vlăgui, a se veştezi
(Dicţionar de antonime)