revigorare

REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A înviora. – Din fr. revigorer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVIGORÁRE, revigorări, s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REVIGOR//Á ~éz tranz. A trezi din amorţeală; a face să devină (mai) vioi; a înviora. /<fr. revigorer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVIGORÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer].
(Dicţionar de neologisme)

REVIGORÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a revigora şi rezultatul ei. [< revigora].
(Dicţionar de neologisme)

REVIGORÁ vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer)
(Marele dicţionar de neologisme)

revigorá vb., ind. prez. 1 sg. revigoréz, 3 sg. şi pl. revigoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

revigoráre s. f., pl. revigorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REVIGORÁ vb. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioşa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ puţin după răul avut.)
(Dicţionar de sinonime)

REVIGORÁRE s. înviorare, redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leşin.)
(Dicţionar de sinonime)