revizor
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s.m. şi f. Persoană care revizuieşte, care controlează, verifică aplicarea dispoziţiilor legale şi normative într-un sector de activitate; spec. persoană care are calitatea şi funcţia de a face revizii contabile. ♢ (În vechea organizare a învăţământului) Revizor şcolar = inspector al şcolilor primare dintr-un judeţ. [Acc. şi: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVIZ//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană oficială care face revizie într-un sector de activitate; inspector; controlor. ♢ ~ şcolar inspector care, în trecut, efectua controlul şcolilor primare. 2) rar Persoană care face o corectură; corector. /<fr. révisseur, germ. Revisor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REVÍZOR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care revizuieşte, care face revizii, care controlează (ceva). ♦ (Poligr.) Corector. ♦ (În trecut) Inspector al şcolilor primare dintr-un judeţ. [Cf. fr. réviseur, germ. Revisor].
(Dicţionar de neologisme)
REVIZÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face revizii, care controlează (ceva). 2. (poligr.) corector. 3. (în trecut) inspector al şcolilor primare dintr-un judeţ. (< fr. réviseur, germ. Revisor)
(Marele dicţionar de neologisme)
revizór s. m., pl. revizóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVIZ//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană oficială care face revizie într-un sector de activitate; inspector; controlor. ♢ ~ şcolar inspector care, în trecut, efectua controlul şcolilor primare. 2) rar Persoană care face o corectură; corector. /<fr. révisseur, germ. Revisor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REVIZÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face revizii, care controlează (ceva). 2. (poligr.) corector. 3. (în trecut) inspector al şcolilor primare dintr-un judeţ. (< fr. réviseur, germ. Revisor)
(Marele dicţionar de neologisme)
revizór s. m., pl. revizóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)