revoca

REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziţie. 2. A scoate dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcţie printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REVOCÁ revóc tranz. 1) (legi, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (miniştri sau titulari) A înlătura din funcţie; a destitui. ~ un amba-sador. ~ un funcţionar. /<fr. révoquer, lat. revocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].
(Dicţionar de neologisme)

REVOCÁ vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)
(Marele dicţionar de neologisme)

revocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. şi pl. revócă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A revoca ≠ a desemna, a numi
(Dicţionar de antonime)