REVÓLTĂ, revolte, s.f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acţiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVÓLT//Ă ~e f. 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; acţiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-şi manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
revóltă (revólte), s.f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte. – Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s.m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare).
(Dicţionarul etimologic român)
REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].
(Dicţionar de neologisme)
REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
(Dicţionar de neologisme)
REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte)
(Marele dicţionar de neologisme)
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
(Marele dicţionar de neologisme)
revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. şi pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.
(Dicţionar de sinonime)
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-şi manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
revóltă (revólte), s.f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte. – Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s.m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare).
(Dicţionarul etimologic român)
REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].
(Dicţionar de neologisme)
REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
(Dicţionar de neologisme)
REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte)
(Marele dicţionar de neologisme)
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
(Marele dicţionar de neologisme)
revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. şi pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.
(Dicţionar de sinonime)
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
(Dicţionar de sinonime)