REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-şi manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
(Dicţionar de neologisme)
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
(Marele dicţionar de neologisme)
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. şi pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-şi manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
(Marele dicţionar de neologisme)
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. şi pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
(Dicţionar de sinonime)