revoltei
[Sinonime]
REVÓLTĂ, revolte, s.f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acţiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVÓLT//Ă ~e f. 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; acţiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
revóltă (revólte), s.f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte. – Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s.m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare).
(Dicţionarul etimologic român)
REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].
(Dicţionar de neologisme)
REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte)
(Marele dicţionar de neologisme)
revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REVÓLT//Ă ~e f. 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; acţiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].
(Dicţionar de neologisme)
REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte)
(Marele dicţionar de neologisme)
revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.
(Dicţionar de sinonime)