revoluție dex - definiţie, sinonime, conjugare

revoluție

[Sinonime]
REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (Fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale, economice şi politice ale unui regim dat. 3. (Pop.) Răscoală, revoltă. 4. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ♢ Revoluţie industrială = procesul înlocuirii radicale a producţiei manufacturiere (manuale) cu producţia bazată pe maşini. II. 1. Mişcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ♢ Perioadă de revoluţie = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluţiúne s.f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REVOLÚŢI//E1 ~i f. 1) Etapă a dezvoltării în care se produc transformări sociale profunde în toate domeniile vieţii. 2) filoz. Acţiune organizată şi condusă de o clasă progresistă (care antrenează la luptă masele populare), având adesea ca rezultat o schimbare radicală a vieţii economice, sociale şi politice. 3) Schimbare radicală într-un domeniu de activitate (în ştiinţă, tehnică, artă etc.). [G.-D. revoluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVOLÚŢI//E2 ~i f. 1) astr. Mişcare completă de rotaţie a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc. ♢ Perioadă de ~ timp nece-sar unui corp ceresc pentru a parcurge în-treaga sa orbită. 2) geom. Mişcare de rotaţie a unui corp care parcurge o curbă închisă. 3) tehn. Mişcare completă a unui corp în jurul axei sale. [G.-D. revoluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REVOLÚŢIE s.f. I. 1. Schimbare bruscă, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativă veche la o stare calitativă nouă, superioară. 2. Transformare radicală în raporturile social-economice şi politice ale unei societăţi şi care constă în trecerea puterii politice din mâinile vechii clase dominante, în mâinile unei clase noi, precum şi în sfărâmarea vechilor relaţii de producţie şi instaurarea unor relaţii de producţie noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie. 3. (Fig.) Schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă şi totală. ♦ (În ideologia marxistă) Revoluţie culturală = parte componentă a revoluţiei socialiste, cuprinzând schimbările pe care aceasta le aduce în planul moral-spiritual. II. 1. Mişcare periodică a unui corp ceresc; timpul în care un corp ceresc parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologică a scoarţei terestre. 4. (Fiz.) Mişcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ♦ Mişcare de rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. révolution, lat. revolutio].
(Dicţionar de neologisme)

REVOLÚŢIE s. f. I. 1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esenţiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid. o ~ socială = acţiune socială de transformare radicală calitativă a societăţii, prin care se realizează trecerea de la o formaţiune inferioară la alta superioară; ~ culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei şi culturii, care însoţeşte o revoluţie socială. 2. ~ industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producţiei; ~ tehnico-ştiinţifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forţelor de producţie, prin dezvoltarea accelerată a ştiinţei şi tehnicii, prin perfecţionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă şi totală. II. 1. mişcare de rotaţie a unui corp ceresc în jurul altuia. 2. (mat.) mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologică a scoarţei terestre. 4. (fiz.) mişcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ♢ mişcare de rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. (< fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)
(Marele dicţionar de neologisme)

revolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. revolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. revolúţiei; pl. revolúţii, art. revolúţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REVOLÚŢIE s. v. răscoală, răsculare, răzme-riţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rev revo revol revolu

Cuvinte se termină cu literele: ie tie utie lutie olutie