rezecţie
REZÉCŢIE, rezecţii, s.f. Operaţie chirurgicală prin care se taie şi se înlătură, în parte sau în întregime, un organ sau un ţesut. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REZÉCŢI//E ~i f. Intervenţie chirurgicală prin care se înlătură (parţial sau integral) un organ sau un ţesut afectat. [G.-D. rezecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. résection, lat. resectio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZÉCŢIE s.f. Operaţie chirurgicală constând în tăierea şi scoaterea (parţială sau totală a) unui organ sau a unui ţesut. [Gen. -iei, var. rezecţiune s.f. / cf. fr. résection < lat. resectio < resecare – a tăia].
(Dicţionar de neologisme)
REZÉCŢIE s. f. îndepărtare pe cale chirurgicală a unui ţesut sau organ. (< fr. résection, lat. resectio)
(Marele dicţionar de neologisme)
rezécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rezécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rezécţiei; pl. rezécţii, art. rezécţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REZÉCŢI//E ~i f. Intervenţie chirurgicală prin care se înlătură (parţial sau integral) un organ sau un ţesut afectat. [G.-D. rezecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. résection, lat. resectio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REZÉCŢIE s. f. îndepărtare pe cale chirurgicală a unui ţesut sau organ. (< fr. résection, lat. resectio)
(Marele dicţionar de neologisme)
rezécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rezécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rezécţiei; pl. rezécţii, art. rezécţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)