REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reţine, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ♢ Expr. A-şi rezerva dreptul = a-şi păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REZERVÁT, -Ă, rezervaţi, -te, adj. 1. Pus la o parte, reţinut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ţine în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reţinut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudenţă. – V. rezerva. Cf. fr. r é s e r v é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reţine. ♢ A-şi ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a ... 2) fig. (despre soartă, providenţă etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZERVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REZERVA. 2) (despre persoane) Care îşi frânează pornirile; reţinut; stăpânit; cumpătat. /v. a rezerva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reţine pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reţine. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare].
(Dicţionar de neologisme)
REZERVÁT, -Ă adj. 1. Oprit, păstrat, pus deoparte. 2. (Despre oameni; despre sentimente etc.) Reţinut, discret, prudent. [Cf. fr. réservé].
(Dicţionar de neologisme)
REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reţine pentru cineva. ♢ a pune la o parte. ♢ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)
(Marele dicţionar de neologisme)
REZERVÁT, -Ă adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reţinut, discret. (< fr. réservé)
(Marele dicţionar de neologisme)
rezervá vb., ind. prez. 1 sg. rezérv, 3 sg. şi pl. rezérvă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rezervát adj. m., pl. rezerváţi; f. sg. rezervátă, pl. rezerváte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REZERVÁ vb. 1. a reţine. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reţine. (Ţi-am ~ nişte măsline.) 3. a opri, a păstra, a ţine. (I-a ~ loc la rând.)
(Dicţionar de sinonime)
REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotăr, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
(Dicţionar de sinonime)
REZERVÁT adj. 1. v. cumpătat. 2. v. reticent. 3. v. reţinut. 4. v. distant.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REZERVÁT, -Ă, rezervaţi, -te, adj. 1. Pus la o parte, reţinut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ţine în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reţinut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudenţă. – V. rezerva. Cf. fr. r é s e r v é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZERVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REZERVA. 2) (despre persoane) Care îşi frânează pornirile; reţinut; stăpânit; cumpătat. /v. a rezerva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reţine pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reţine. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare].
(Dicţionar de neologisme)
REZERVÁT, -Ă adj. 1. Oprit, păstrat, pus deoparte. 2. (Despre oameni; despre sentimente etc.) Reţinut, discret, prudent. [Cf. fr. réservé].
(Dicţionar de neologisme)
REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reţine pentru cineva. ♢ a pune la o parte. ♢ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)
(Marele dicţionar de neologisme)
REZERVÁT, -Ă adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reţinut, discret. (< fr. réservé)
(Marele dicţionar de neologisme)
rezervá vb., ind. prez. 1 sg. rezérv, 3 sg. şi pl. rezérvă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rezervát adj. m., pl. rezerváţi; f. sg. rezervátă, pl. rezerváte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REZERVÁ vb. 1. a reţine. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reţine. (Ţi-am ~ nişte măsline.) 3. a opri, a păstra, a ţine. (I-a ~ loc la rând.)
(Dicţionar de sinonime)
REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotăr, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
(Dicţionar de sinonime)
REZERVÁT adj. 1. v. cumpătat. 2. v. reticent. 3. v. reţinut. 4. v. distant.
(Dicţionar de sinonime)