rezidenţilor dex - definiţie, sinonime, conjugare

rezidenţilor

REZIDÉNT, -Ă, rezidenţi, -te, s.m., adj. 1. s.m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotenţiar sau unui ambasador. 2. Adj. (Despre cetăţenii unui stat stabiliţi în alt stat) Care îşi are domiciliul în..., care locuieşte în... – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZIDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre cetăţeni ai unui stat) Care locuieşte într-un stat străin. /<fr. résident, lat. residens, ~ntis, germ. Resident
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZIDÉN//T2 ~ţi m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad ministrului pleni-potenţiar sau ambasadorului. /<fr. résident, lat. residens, ~ntis, germ. Resident
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZIDÉNT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotenţiar. ♦ Reprezentant al guvernului central într-o ţară colonială sau sub protectorat. 2. Persoană stabilită temporar în alt loc decât ţara al cărei cetăţean este. [< fr. résident, it. residente].
(Dicţionar de neologisme)

REZIDÉNT, -Ă I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotenţiar sau ambasadorului. ♢ (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o ţară colonială sau sub protectorat. 2. persoană stabilită temporar în alt loc decât ţara al cărei cetăţean este. II. adj. (despre cetăţeni stabiliţi în alt stat) care locuieşte în... III. s. m. f. absolvent medicinist care îşi perfecţionează practica în spital. (< fr. résident, lat. residens, germ. Resident)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezidént s. m., adj. m., pl. rezidénţi; f. sg. rezidéntă, pl. rezidénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rez rezi rezid rezide

Cuvinte se termină cu literele: or lor ilor tilor ntilor