rezidire

REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZIDÍRE, rezidiri, s.f. Acţiunea de a rezidi şi rezultalul ei. – V. rezidi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

rezidí vb. zidi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rezidíre s. f. zidire
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REZIDÍ vb. a reclădi, a reconstrui, a reînălţa, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.)
(Dicţionar de sinonime)

REZIDÍRE s. reclădire, reconstrucţie, reconstruire, (rar) reedificare. (~ din temelii a casei.)
(Dicţionar de sinonime)