reziduu

REZÍDUU, reziduuri, s.n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ♢ Reziduuri furajere = deşeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentaţia animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereţii sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanţe lichide. [Pr.: -du-u. – Var.: rezídiu s.n.] – Din lat. residuum, fr. résidu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZÍDUU ~ri n. 1) Rămăşiţă provenită în urma prelucrării chimice sau fizice a unui material brut. 2) Depunere solidă pe fundul sau pe pereţii unor recipiente în care se păstrează lichide. [G.-D. -du-u] /<lat. residiuum, fr. résidu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZÍDUU, reziduuri, s.n. Materie rămasă de la o operaţie de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereţii sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanţe lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u. – Pl. şi: reziduri] – Fr. résidu (lat. lit. residuum).
(Dicţionarul limbii române moderne)

REZÍDUU s.n. Materie rămasă în urma unei operaţii de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereţii recipientelor unde se păstrează diferite substanţe lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. résidu, it. residuo, cf. lat. residuus].
(Dicţionar de neologisme)

REZÍDUU s. n. 1. deşeu care rămâne în urma unei operaţii de prelucrare chimică a unui material. 2. materie care se depune pe pereţii recipientelor în care se păstrează diferite substanţe lichide. (< fr. résidu, lat. residuum)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezíduu s. n. (sil. -du-u), art. rezíduul; pl. rezíduuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)