reziliere

REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenţie. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZILIÉRE, rezilieri, s.f. Acţiunea de a rezilia şi rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligaţiile reciproce nu a fost executată, menţinându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e- – Var.: (înv.) reziliáre s.f.] – V. rezilia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REZILI//Á ~éz tranz. rar (contracte, convenţii etc.) A face să-şi piardă valoarea; a anula; a desface. [Sil. -li-a] /<fr. résilier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZILIÁ vb. I. tr. A desface un contract, o convenţie. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, 5 -iaţi, ger. -iind, part. -iat. / < fr. résilier].
(Dicţionar de neologisme)

REZILIÉRE s.f. Acţiunea de a rezilia şi rezultatul ei; desfiinţare, desfacere, anulare (a unui contract etc.). [Pron. -li-e-. / < rezilia].
(Dicţionar de neologisme)

REZILIÁ vb. tr. a desface, a anula un contract, o convenţie. (< fr. résilier)
(Marele dicţionar de neologisme)

reziliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. reziliéz, 3 sg. şi pl. reziliáză, 1 pl. reziliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. reziliéze; ger. reziliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reziliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REZILIÁ vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)
(Dicţionar de sinonime)

REZILIÉRE s. (JUR.) anulare, desfacere. (~ unui contract.)
(Dicţionar de sinonime)