rezistent dex - definiţie, sinonime, conjugare

rezistent

[Sinonime]
REZISTÉNT,-Ă, rezistenţi, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-şi modifică uşor proprietăţile sub acţiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acţiuni externe. 2) (despre fiinţe) Care suportă (uşor) vicisitudinile vieţii; în stare să treacă peste orice dificultăţi. /<fr. résistant, it. resistente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZISTÉNT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă uşor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obişnuit cu un antibiotic. // s.m. şi f. Patriot membru al Rezistenţei, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente].
(Dicţionar de neologisme)

REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ♢ care nu se lasă doborât, care suportă uşor (oboseala, boala). ♢ (despre microbi) care s-a obişnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenţei. (< fr. résistant, it. resistente)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezistént adj. m., pl. rezisténţi; f. sg. rezisténtă, pl. rezisténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REZISTÉNT adj. 1. v. tare. 2. v. solid. 3. v. durabil. 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 5. durabil, trainic, viabil. (O operă ~.) 6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) 7. v. indestruc-tibil.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Rezistent ≠ nerezistent, şubred, irezistent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rez rezi rezis rezist

Cuvinte se termină cu literele: nt ent tent stent istent