rezită

REZÍTĂ, rezite, s.f. Răşină sintetică obţinută prin condensarea la cald a formaldehidei şi întrebuinţată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. récite, germ. Resit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZÍT//Ă ~e f. Răşină sintetică, obţinută prin condensarea la cald a fenolului cu formaldehida, având diferite întrebuinţări (la fabricarea izolatoarelor electrice, a unor obiecte de uz casnic etc.). /<fr. résite, germ. Resit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZÍTĂ s.f. Răşină sintetică obţinută prin condensarea la cald a formaldehidei cu fenoli. [Var. rezit s.n. / cf. fr. résite, germ. Resit].
(Dicţionar de neologisme)

REZÍTĂ s. f. răşină sintetică, produs final în reacţia de policondensare a fenolului cu formaldehida. (< fr. résite, germ. Resit)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezítă s. f., pl. rezíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REZÍTĂ s. (CHIM.) bachelită C.
(Dicţionar de sinonime)