rezolutoriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

rezolutoriu

REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desfiinţează. ♢ Condiţie rezolutorie = condiţie a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZOLUTÓRI//U ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui act. Condiţie ~e. /<lat. resolutorius, fr. résolutoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZOLUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].
(Dicţionar de neologisme)

REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezolutóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rezolutórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. resolutórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rez rezo rezol rezolu

Cuvinte se termină cu literele: iu riu oriu toriu utoriu