rezona

REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REZON//Á ~éz intranz. rar A confrunta două sau mai multe judecăţi pentru a trage o concluzie; a cântări cu mintea; a cumpăni. /<fr. raisonner, germ. raisonnieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZONÁ¹ vb. I. intr. (Franţuzism) A raţiona. [< fr. raisonner].
(Dicţionar de neologisme)

REZONÁ² vb. I. intr. (Rar) A se afla în rezonanţă. [< fr. résonner].
(Dicţionar de neologisme)

REZONÁ vb. intr. a se afla în rezonanţă. (< fr. résonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezoná vb., ind. prez. 1 sg. rezonéz, 3 sg. şi pl. rezoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REZONÁ vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raţiona, reflecta.
(Dicţionar de sinonime)