rezonant dex - definiţie, sinonime, conjugare

rezonant

REZONÁNT, -Ă, rezonanţi, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanţă. – Din fr. résonnant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZONÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care ţine de rezonanţă; propriu rezonanţei. Cavitate ~tă. 2) (despre sunete) Care răsună; răsunător. 3) (despre sisteme fizice) Care are proprietatea de a intra în rezonanţă. Circuit ~. /<fr. résonnant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZONÁNT, -Ă adj. Care se află în stare de rezonanţă. ♦ Care răsună, răsunător. V. sonor. [< fr. résonnant].
(Dicţionar de neologisme)

REZONÁNT, -Ă adj. 1. (fiz.) susceptibil de a intra în rezonanţă. 2. răsunător, sonor. (< fr. résonnant)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezonánt adj. m., pl. rezonánţi; f. sg. rezonántă, pl. rezonánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rez rezo rezon rezona

Cuvinte se termină cu literele: nt ant nant onant zonant