rezonator dex - definiţie, sinonime, conjugare

rezonator

rezonator rezonator
REZONATÓR, rezonatoare, s.n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanţă (2) când se găseşte într-un câmp de forţe periodice, datorită unui izvor de oscilaţii. – Din fr. résonateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZONAT//ÓR ~oáre n. 1) Aparat sau dispozitiv care poate produce fenomenul de rezonanţă. 2) Cavitate anatomică în care se articulează sunetele vorbirii. /<fr. résonateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZONATÓR s.n. 1. Aparat care serveşte la analiza sunetului şi care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existenţa fenomenului de rezonanţă. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur].
(Dicţionar de neologisme)

REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. o organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuţele antropide şi la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realităţii. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilaţii prin rezonanţă. ♢ dispozitiv care indică existenţa fenomenului de rezonanţă. 2. parte a cavităţii bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rez rezo rezon rezona

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator nator onator