REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecinţă logică; a decurge din..., a reieşi, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieşi, a da. – Din fr. résulter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REZULTÁT, rezultate, s.n. Ceea ce rezultă dintr-o acţiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecinţă, urmare, efect. ♦ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ♢ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obţine printr-un şir de operaţii aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REZULTÁ pers. 3 rezúltă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieşi. /<fr. résulter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZULTÁT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; urmare; consecinţă; efect. ♢ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fără ~ fără efect; zadarnic. 2) Cât obţinut în urma unor operaţii matematice. /<fr. résultat, germ. Resultat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieşi, a rămâne (la o operaţie). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].
(Dicţionar de neologisme)
REZULTÁT s.n. Efectul unei acţiuni sau al unei cauze; urmare; consecinţă. ♦ Numărul obţinut după efectuarea unei operaţii aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].
(Dicţionar de neologisme)
REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî. 2. (mat.) a ieşi, a rămâne (la o operaţie). (< fr. résulter)
(Marele dicţionar de neologisme)
REZULTÁT s. n. efect al unei acţiuni, al unei cauze; urmare, consecinţă. ♢ număr obţinut după efectuarea unei operaţii aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat)
(Marele dicţionar de neologisme)
REZULTÁT, -Ă, rezultáţi, -te, adj. Care a apărut ca o consecinţă logică, ca o urmare; care a reieşit, a izvorât. (din rezulta) [folosit în corpul DEX]
(Alte dicţionare)
rezultá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. rezúltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúlte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rezultát s. n., pl. rezultáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieşi, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că ...) 4. v. subînţelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)
(Dicţionar de sinonime)
REZULTÁT s. 1. v. consecinţă. 2. v. efect. 3. v. rezolvare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REZULTÁT, rezultate, s.n. Ceea ce rezultă dintr-o acţiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecinţă, urmare, efect. ♦ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ♢ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obţine printr-un şir de operaţii aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZULTÁT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; urmare; consecinţă; efect. ♢ A da ~(e) a avea efectul dorit. Fără ~ fără efect; zadarnic. 2) Cât obţinut în urma unor operaţii matematice. /<fr. résultat, germ. Resultat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieşi, a rămâne (la o operaţie). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].
(Dicţionar de neologisme)
REZULTÁT s.n. Efectul unei acţiuni sau al unei cauze; urmare; consecinţă. ♦ Numărul obţinut după efectuarea unei operaţii aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].
(Dicţionar de neologisme)
REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî. 2. (mat.) a ieşi, a rămâne (la o operaţie). (< fr. résulter)
(Marele dicţionar de neologisme)
REZULTÁT s. n. efect al unei acţiuni, al unei cauze; urmare, consecinţă. ♢ număr obţinut după efectuarea unei operaţii aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat)
(Marele dicţionar de neologisme)
REZULTÁT, -Ă, rezultáţi, -te, adj. Care a apărut ca o consecinţă logică, ca o urmare; care a reieşit, a izvorât. (din rezulta) [folosit în corpul DEX]
(Alte dicţionare)
rezultá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. rezúltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúlte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rezultát s. n., pl. rezultáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieşi, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că ...) 4. v. subînţelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)
(Dicţionar de sinonime)
REZULTÁT s. 1. v. consecinţă. 2. v. efect. 3. v. rezolvare.
(Dicţionar de sinonime)