rezultativ

REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZULTATÍV, -Ă adj. (Rar) Care rezultă, care dă sau care aduce un rezultat. [Cf. fr. résultatif].
(Dicţionar de neologisme)

REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezultatív adj. m., pl. rezultatívi; f. sg. rezultatívă, pl. rezultatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)