rezumare

REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esenţialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulţumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REZUMÁRE, rezumări, s.f. Acţiunea de a rezuma şi rezultatul ei. – V. rezuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puţine cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conţine în sine; a cuprin-de; a întruni; a îngloba; a însuma; a compor-ta; a conţine. /<fr. résumer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept esenţă; a se reduce. /<fr. résumer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esenţialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulţumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].
(Dicţionar de neologisme)

REZUMÁRE s.f. Acţiunea de a rezuma şi rezultatul ei; sintetizare, rezumat. [< rezuma].
(Dicţionar de neologisme)

REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esenţialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulţumi cu... (< fr. résumer)
(Marele dicţionar de neologisme)

rezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. şi pl. rezúmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rezumáre s. f., g.-d. art. rezumării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REZUMÁ vb. 1. v. prescurta. 2. v. recapitula. 3. v. limita. 4. v. reduce.
(Dicţionar de sinonime)

REZUMÁRE s. 1. v. prescurtare. 2. v. recapitulare. 3. v. limitare.
(Dicţionar de sinonime)