reînnoit

REÎNNOÍ, reînnoiésc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acţiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferinţe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. şi refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Re¹ + înnoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiţi, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REÎNNO//Í ~iésc tranz. A face să devină iarăşi nou; a renova. ~ o prietenie. /re- + a înnoi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REÎNNO//Í se ~iéşte intranz. (despre acţiuni) A avea loc din nou. /re- + a se înnoi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reînnoí vb. înnoi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REÎNNOÍ vb. 1. v. preschimba. 2. (înv.) a preînnoi. (A ~ un contract.) 3. v. împrospăta. 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Şi-a ~ propunerea.)
(Dicţionar de sinonime)

REÎNNOÍT adj. 1. v. preschimbat. 2. împrospătat, înnoit, regenerat. (Natura ~.)
(Dicţionar de sinonime)