reîntoarcă

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Re¹- + întoarce (după fr. retourner).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REÎNTOÁRCE reîntórc tranz. A face să se reîntoarcă. /re- + a întoarce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REÎNTOÁRCE mă reîntórc intranz. A se întoarce din nou; a se reînturna; a se înapoia. /re- + a se întoarce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reîntoárce vb. întoarce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REÎNTOÁRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)
(Dicţionar de sinonime)