reţele
[Sinonime]
REŢEÁ, reţele, s.f. 1. Împletitură de fire de aţă, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. ţesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din reţea (1). 3. Întăritură în faţa tranşeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susţinători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificaţii şi întretăieri. ♢ Reţea de distribuţie = ansamblu de ramificaţii prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraş apa, gazele, electricitatea. Reţea de telecomunicaţii = ansamblul liniilor, staţiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicaţiile pe un anumit teritoriu. Reţea de radiodifuziune = ansamblu de instalaţii destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; obiect situat la întretăierea acestor sisteme. ♢ Reţea de difracţie = placă transparentă care are săpate pe suprafaţa ei linii foarte fine, la distanţe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii şi producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Reţea hidrografică = totalitatea apelor curgătoare de pe un anumit teritoriu. 7. Ansamblu de instituţii, de şcoli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de depozitare şi de fărâmiţare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŢ//EÁ ~éle f. 1) Împletitură de fire (aţă, sfoară, sârmă etc.) lucrată în ochiuri mari; plasă; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de împletituri. 3) Împletitură de elemente concrete (conducte, căi etc.) sau abstracte (linii închipuite), care se încrucişează într-un anumit plan sau spaţiu, făcând legătura între diferite obiecte şi căpătând o configuraţie de plasă. ~ de comunicaţie. ~ electrică. ~ comercială. ♦ ~ de telecomunicaţii ansamblul liniilor de telecomunicaţii (telegrafice şi telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o ţară. ~ hidrografică totalitate a apelor curgătoare şi a bazinelor de apă aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relaţii structură. [Art. reţeaua; G.-D. reţelei] /<lat. retella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
reţeá (reţéle), s.f. – Plasă. – Var. răţea. Lat. *rĕtĕlla, dim. de la rĕtis (Tiktin, ZRPh., XI, 57; Puşcariu 1456; REW 7255a), cf. it. rezza, abruz. ritedda, fr. réseau. Contaminarea cu mag. réce (Drăganu, Dacor., VII, 191-4) nu pare o ipoteză necesară.
(Dicţionarul etimologic român)
reţeá s. f., art. reţeáua, g.-d. art. reţélei; pl. reţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REŢEÁ s. 1. plasă. 2. (ANAT.) ciur. (~ la stomacul rumegătoarelor.)
(Dicţionar de sinonime)
REŢEÁ s. v. dantelă, intrigă, maşinaţie, uneltire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŢ//EÁ ~éle f. 1) Împletitură de fire (aţă, sfoară, sârmă etc.) lucrată în ochiuri mari; plasă; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de împletituri. 3) Împletitură de elemente concrete (conducte, căi etc.) sau abstracte (linii închipuite), care se încrucişează într-un anumit plan sau spaţiu, făcând legătura între diferite obiecte şi căpătând o configuraţie de plasă. ~ de comunicaţie. ~ electrică. ~ comercială. ♦ ~ de telecomunicaţii ansamblul liniilor de telecomunicaţii (telegrafice şi telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o ţară. ~ hidrografică totalitate a apelor curgătoare şi a bazinelor de apă aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relaţii structură. [Art. reţeaua; G.-D. reţelei] /<lat. retella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
reţeá s. f., art. reţeáua, g.-d. art. reţélei; pl. reţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REŢEÁ s. 1. plasă. 2. (ANAT.) ciur. (~ la stomacul rumegătoarelor.)
(Dicţionar de sinonime)
REŢEÁ s. v. dantelă, intrigă, maşinaţie, uneltire.
(Dicţionar de sinonime)