reținător
REŢINĂTÓR, reţinătoare, s.n. Ansamblu de conducte şi de dispozitive care permite circulaţia fluidului dintr-o instalaţie într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reţinere care comandă aspiraţia sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. – Reţine + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŢINĂT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv de reţinere, care permite circulaţia fluidului prin conducte într-un singur sens. / a reţine + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REŢINĂTÓR s. n. ansamblu de conducte şi organe de reţinere (supape etc.) la dirijarea circulaţiei fluidului într-un singur sens. ♢ casetă la o pompă sau la un compresor cu piston în care sunt montate organele de reţinere ce comandă aspiraţia şi evacuarea fluidului. (< reţine + -/ă/tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
reţinătór s. n., pl. reţinătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŢINĂT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv de reţinere, care permite circulaţia fluidului prin conducte într-un singur sens. / a reţine + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
reţinătór s. n., pl. reţinătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)