ricoșeu

RICOŞÉU, ricoşeuri, s.n. Faptul de a ricoşa. ♦ înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlneşte pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RICOŞÉU ~ri n. 1) v. A RICOŞA. 2) fig. Consecinţă indirectă a unei acţiuni. /<fr. ricochet, germ. Rikoschett
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RICOŞÉU s.n. v. ricoşet.
(Dicţionar de neologisme)

RICOŞÉU s. n. faptul de a ricoşa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonţ) când se loveşte de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere. ♢ (fig.) efect invers, indirect. (< fr. ricochet)
(Marele dicţionar de neologisme)

ricoşéu s. n., art. ricoşéul; pl. ricoşéuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)