rid

RID, riduri, s.n. Încreţitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creţ. – Din fr. ride.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RID ~uri n. mai ales la pl. Încreţitură pe suprafaţa pielii (mai ales pe faţă); creţ; zbârcitură; cută; dungă. /<fr. ride
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RID s.n. (De obicei la pl.) Încreţitură, zbârcitură a pielii obrazului. [Pl. -uri. / < fr. ride].
(Dicţionar de neologisme)

RID s. n. 1. încreţitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulaţie pe suprafaţa unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride)
(Marele dicţionar de neologisme)

rid s. n., pl. ríduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RID s. creţ, cută, dungă, încreţitură, zbârcitură, (pop.) zbârceală, zbârci, (prin Transilv.) ranţ, (fig.) brazdă. (O faţă plină de ~uri.)
(Dicţionar de sinonime)