ridat

RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIDÁT, -Ă, ridaţi, -te, adj. Cu riduri, zbârcit. – V. rida.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE RID//Á mă ~éz intranz. (mai ales despre pielea feţei) A căpăta riduri; a se încreţi; a se zbârci; a se cuta. /<fr. se rider
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreţi. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].
(Dicţionar de neologisme)

RIDÁT, -Ă adj. Cu riduri. [< fr. ridé].
(Dicţionar de neologisme)

RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)
(Marele dicţionar de neologisme)

ridá vb., ind. prez. 1 sg. ridéz, 3 sg. şi pl. rideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RIDÁ vb. a (se) cuta, a (se) încreţi, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boţi, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)
(Dicţionar de sinonime)

RIDÁT adj. creţ, cutat, încreţit, zbârcit, (fam.) smochinit, (fig.) boţit, brăzdat. (Un obraz ~.)
(Dicţionar de sinonime)