rifluire

RIFLUÍ, rifluiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit şi absol.) A executa rifluri pe suprafaţa activă a cilindrului de la valţurile de moară. Maşină de rifluit. – Riflu + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIFLUÍRE, rifluiri, s.f. Operaţie de executare a unor şanţuri sau canale în formă de elice pe suprafaţa activă a cilindrului de la valţurile de moară, prin aşchiere cu ajutorul unei maşini-unelte speciale, numită maşină de rifluit. – V. riflui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIFLUÍ vb. IV. tr. A executa rifluri pe suprafaţa unui valţ de moară. [< riflu, cf. germ. riffeln].
(Dicţionar de neologisme)

RIFLUÍRE s.f. Acţiunea de a riflui şi rezultatul ei. [< riflui].
(Dicţionar de neologisme)

RIFLUÍ vb. tr. a executa rifluri pe suprafaţa unui valţ de moară. (după germ. riffeln)
(Marele dicţionar de neologisme)

rifluí vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rifluiésc, imperf. 3 sg. rifluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rifluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rifluíre s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. rifluírii; pl. rifluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)