riglele

RÍGLĂ, rigle, s.f. 1. Piesă plată, lungă şi dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafeţe plane etc., linie, lineal. ♢ Riglă de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o riglă fixă şi una mobilă care alunecă pe cea fixă, ambele având diviziuni logaritmice. 2. Piesă de lemn groasă şi lată, folosită în construcţii. 3. Unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea şi îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. ríghla „regulă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÍGL//Ă ~e f. 1) Instrument format din- tr-o bară gradată, folosit la trasarea unor linii drepte sau la măsurat; linie. ♢ ~ loga-ritmică (sau de calcul) instrument alcătuit dintr-o riglă fixă şi una mobilă, folosit la efectuarea rapidă a unor calcule. 2) metal. Unealtă folosită în turnătorie pentru înde-părtarea şi netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rígla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ríglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ríglei; pl. rígle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RÍGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cuşac.
(Dicţionar de sinonime)

RÍGLĂ s. v. ivar, încuietoare, rubrică, zăvor.
(Dicţionar de sinonime)