rigorismul

RIGORÍSM s.n. 1. Concepţie etică ce opune în mod rigid normele morale necesităţilor fizice şi spirituale ale omului. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIGORÍSM ~e n. 1) Concepţie care pro-movează respectarea riguroasă a unor principii, respingând orice compromis; severitate extremă. 2) Comportare foarte cumpătată; moderaţie. /<fr. rigorisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RIGORÍSM s.n. 1. Concepţie etică promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităţilor fizice şi spirituale. 2. Morală severă; austeritate. 3. Calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare fineţe şi exactitate. [Cf. fr. rigorisme].
(Dicţionar de neologisme)

RIGORÍSM s. n. 1. concepţie etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităţilor fizice şi spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare fineţe şi exactitate. (< fr. rigorisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

rigorísm s. n., pl. rigorísme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RIGORÍSM s. 1. v. sobrietate. 2. v. conformism.
(Dicţionar de sinonime)