rihtuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. Tranz. A croi şi a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălţăminte; a pune căptuşeala unei feţe croite. – Probabil din germ. richten.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RIHTUÍT s.n. Faptul de a rihtui. – V. rihtui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RIHTU//Í ~iésc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (feţe de încălţăminte) A înzestra cu căptuşeală. /<germ. richten
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rihtuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rihtuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rihtuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ri rih riht rihtu rihtui

Cuvinte se termină cu literele: it uit tuit htuit ihtuit