RÍMĂ, rime, s.f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. – Din fr. rime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RIMÁ, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÍM//Ă ~e f. 1) Potrivire armonioasă a sunetelor finale în două sau mai multe versuri. 2) Cuvânt care în vers rimează cu alt cuvânt. /<fr. rime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RIM//Á ~éz intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeaşi rimă. 2) A face versuri cu rimă. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întoc-mai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârşitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [Cf. fr. rime, it. rima].
(Dicţionar de neologisme)
RIMÁ vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ (Fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare].
(Dicţionar de neologisme)
RÍMĂ s. f. 1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. 2. cuvânt care rimează cu altul. (< fr. rime)
(Marele dicţionar de neologisme)
RIMÁ vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♢ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer)
(Marele dicţionar de neologisme)
rímă s. f., g.-d. art. rímei; pl. ríme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rimá vb., ind. prez. 1 sg. riméz, 3 sg. şi pl. rimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÍMĂ s. v. vers.
(Dicţionar de sinonime)
RIMÁ vb. v. versifica.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RIMÁ, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RIM//Á ~éz intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeaşi rimă. 2) A face versuri cu rimă. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întoc-mai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârşitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [Cf. fr. rime, it. rima].
(Dicţionar de neologisme)
RIMÁ vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ (Fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare].
(Dicţionar de neologisme)
RÍMĂ s. f. 1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. 2. cuvânt care rimează cu altul. (< fr. rime)
(Marele dicţionar de neologisme)
RIMÁ vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♢ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer)
(Marele dicţionar de neologisme)
rímă s. f., g.-d. art. rímei; pl. ríme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rimá vb., ind. prez. 1 sg. riméz, 3 sg. şi pl. rimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÍMĂ s. v. vers.
(Dicţionar de sinonime)
RIMÁ vb. v. versifica.
(Dicţionar de sinonime)